Ești exact acolo. 100 de task-uri, toate bifate. Oameni care te consideră de nădejde, omul cheie, un adevărat profesionist. Zâmbete pe Teams, planuri care merg, task-uri puse în done. E bine.
Acasă la fel. Le rezolvi, ai grijă de toți ceilalți. Ești cam peste tot.
Când te speli pe dinți dimineața, nu te uiți la tine în oglindă. Nu ai nici timp, și ce rost are să te mai uiți în oglindă? Dar tu de fapt nu te vezi.
În exterior, totul merge.
Dar în interior? E liniște. Sau mai degrabă gol. O senzație ciudată că ești acolo, dar nu prea. Că le faci pe toate, dar nu mai simți nimic.
Și te gândești: „nu mai găsesc nicio motivație în munca mea”.
Ai intrat într-un mod de funcționare automat. O buclă infinită în care faci tot ceea ce trebuie, dar te simți din ce în ce mai deconectat de cine ești cu adevărat.
Din experiența mea personală, am adunat 7 motive pentru care să simți această amorțire interioară.
-
Ai evoluat. Iar rolul tău nu a evoluat cu tine.
Ai crescut. Ai evoluat. Dar responsabilitățile tale sunt aceleași.
Semne:
- Nu mai simți provocare. Totul e previzibil.
- Ești eficient, dar totuși pe pilot automat.
- Ai nevoie vagă de „altceva”, dar nu știi exact ce.
Nu e semn că nu ești recunoscător. E semn că ai evoluat. Și e ok.
-
Poate rolul nu a fot niciodată chiar potrivit pentru tine
Poate l-ai ales că era un job stabil, că dădea bine pentru că era o oportunitate. Dar nu pentru că era aliniat cu tine.
Semne:
- Simți că porți o mască
- Ai nevoie să compensezi mereu prin muncă multă ca să demonstrezi.
- Epuizare constantă chiar dacă faci lucrurile la care ești bun.
Doar pentru că poți, nu înseamnă că trebuie.
-
Poate ai ascuns prea mult din cine ești tu
Creativitate, autenticitate, spontaneitate. Demult uitate. Nu mai au loc în ceea ce faci acum. Așa că le-ai pus pe pauză. Iar sufletul simte.
Semne:
- Îți e tare dor de „tine”. Din acea perioadă plină de creativitate, autenticitate, spontaneitate.
- Simți că doar îndeplinești sarcini, nu creezi.
- Ai uitat ce înseamnă să te bucuri de muncă.
Când ignori bucăți din tine, motivația se stinge.
-
Poate oboseala emoțională te-a ajuns din urmă
E tare greu să fii mereu cel care are totul sub control. Care duce. Care nu clachează.
Semne:
- Oboseală care nu trece cu somn
- Resentimente mici, dar constante
- Simți că totul încetinește, chiar și tu.
Nu e epuizare de la sarcini. E de la cât ai dus singur.
-
Poate este vorba de valori care nu se mai potrivesc
Tu vrei conexiune, sens, contribuție. Dar mediul cere eficiență, rapiditate, rezultate.
Semne:
- Simți că trebuie să te separi pe tine însuși: tu cel de la muncă, tu cel din afara muncii.
- Ești într-un rol, dar nu ai un sens.
- Te simți viu doar în afara locului de muncă.
Când nu mai rezonezi cu mediul de lucru, te protejezi. Și da, uneori asta se simte ca și amorțeală.
-
Poate ți-ai pierdut sensul
Nu e vorba că nu îți place munca. Doar că nu mai știi de ce o faci. Ce contează. Cum contezi tu.
Semne:
- Proiectele se termină. Și apoi… nimic.
- Îți dă mai multă energie un podcast, decât o ședință creativă de echipă.
- Îți pui tot mai mult întrebarea : „De ce fac asta?”
Nu ai nevoie de o misiune se salvare. Dar ai nevoie să îți pese de ceea ce faci.
-
Poate tu te-ai schimbat. Dar ceilalți NU au observat.
Ai crescut. Ai lucrat cu tine. Te-ai transformat. Dar ceilalți te văd la fel. Și jobul tău a rămas la fel.
Semne:
- Te simți mic într-un rol care nu te mai înghite.
- Vrei să fii perceput altfel, dar nu știi cum să schimbi povestea.
Ai evoluat. E timpul să-ți schimbi constumul de lucru cu ceea ce îți vine acum.
Încotro de aici?
Nu trebuie să-ți dai demisia. Dar poate e momentul să-ți permiți să te asculți. Să ai grijă de motivația ta.
Lateral Thinking vs Vertical Thinking
Când nu mai ai motivație, prima reacție este: „Trebuie să mă organizez mai bine. Să-mi iau o agendă. Să-mi fac un plan. Să trag de mine.”
Dar aceasta este gândire verticală: logică, secvențială, bazată pe ce știi ceva.
Gândirea aceasta este extrem de bună atunci când vrei un rezultat, ești motivat și te duci țintit către rezultatul dorit. Dar uneori, problema nu este despre cum faci lucrurile. Ci care este motivul pentru care le faci. Și dacă mai au sens pentru tine.
Și aici intervine un alt mod de a gândi: Gândirea laterală, care are câteva caracteristici:
- Pune sub semnul întrebării presupunerile
- Sparge tiparele
- Nu cere o soluție, ci o perspectivă nouă.
Dacă în gândirea verticală îți pui întrebarea: „Cum pot urca pe această scară mai bine?”
În gândirea laterală te întrebi: „E scara potrivită pentru mine?”
Design Thinking te ajută să faci exact asta: să privești altfel, să reformulezi, să-ți creezi o realitate care îți reflectă cine ești ACUM.
Nu trebuie să optimizezi un drum care nu mai e pentru tine. Poți construi unul nou, pas cu pas.
Și acolo, undeva la primul pas făcut din cine ești ACUM, se întrevede din nou motivația.
Iar dacă ai ajuns aici cu cititul și te tentează să descoperi gândirea laterală aplicată prin aplicarea Design Thinking-ului într-un proces de coaching transformațional, te aștept în programul „“Schimbă Direcția”..
The Odyvu Podcast
Fiecare episod din The Odyvu Podcast îți aduce informații valoroase despre cum poți să desenezi o carieră aliniată cu valorile și credințele tale, atât prin informații teoretice, cât și prin exemple personale. Prin exercițiile și instrumentele prezentate, vei fi invitat la auto reflecție și la a face schimbări care să îți transforme cariera în siguranță.
Lipsit de motivație?
Dacă ești aici, dacă te-a atras titlul acestui prim episod, probabil ai ajuns să fii obosit
#Schimbă_Direcția
Știai că vei petrece aproape 80.000 de ore din viață, muncind?
Abonează-te la newsletter
Trimit două newsletter-uri pe lună, cu noutăți și inspirație pentru schimbări sigure și pline de sens în cariera ta.