Mă gândesc că și ție ți se întâmplă să faci multe lucruri în fiecare zi. Și nu doar atât. Dacă apare ceva neprevăzut, ai nevoie să simți că deții controlul și, astfel, ajungi să faci mai mult decât ai planificat. Și nu se întâmplă doar într-o o zi, două, trei. Zile întregi faci acest lucru. La început ți se pare ok, dar la un moment dat ajungi să faci poc.
Te frustrezi și izbucnești. Cel mai probabil într-un context în care toți ceilalți sunt relaxați.
Sunt înconjurată de femei trecute de 40 de ani cu copii mai mari sau mai mici, cu alegeri diferite, unele au ales să stea cu copiii și să facă din asta o prioritate, altele s-au întors repede la joburile lor, pentru că și-au dorit să își construiască mai departe carierele.
Pare însă că timpul nu este suficient indiferent din ce categorie face parte fiecare. Asta pentru că cele mai multe doresc să dețină controlul absolut și să facă toate lucrurile, de cele mai multe ori cu ideea că doar ele știu ceea ce e mai bine și cum este mai bine.
Mai devreme sau mai târziu se epuizează și inevitabil ajung la momentul de frustrare maximă. Am citit de curând o carte scrisă de Tiffany Dufu „Drop the ball”. O traducere cuvânt cu cuvânt ar fi „să arunci mingea”, dar asociez acest „Drop the ball” cu ideea de a lăsa frâiele din mână.
Îmi place mult interpretarea pe care o dă Tiffany Dufu expresiei „drop the ball”.
Dacă în dictionar „drop the ball” înseamnă „a face o greșeală dacă nu se iau măsuri la timp, eficiente sau adecvate.”
Interpretarea pe care o dă Tiffany Dufu este de „a lăsa deoparte așteptările nerealiste de a face totul; și a îi implica pe cei din jur în a realiza ceea ce contează pentru noi, astfel încât să transformăm relațiile și să ne îmbogățim viața.”
Acum aproximativ 3 ani, am preluat un nou rol la birou. În același timp eram trup și suflet alături de propriul copil care se afla în clasa a 5-a, încercând să îl ajut să se adapteze la noua etapă din viața lui. Mă simțeam copleșită de toate schimbările și responsabilitățile, de cerințe și nevoi care se îndreptau asupra mea.
Îmi amintesc clar cum eram într-o ședință cu colegii, discutând despre rezultatele sprintului, care nu erau tocmai favorabile. Simțeam o presiune constantă în toate aspectele vieții mele, atât acasă, cât și la birou. În acel moment, am cedat din cauza stresului intens și a așteptărilor ridicate, inclusiv din partea clienților, care se bazau pe noi să livrăm funcționalitățile la timp. Am plecat din ședință înainte de a se termina, simțindu-mă supărată, obosită și extrem de tensionată.
A trebuit să mă liniștesc și să încep să analizez soluțiile disponibile. Între timp, tech lead-ul a venit la mine și m-a întrebat care este termenul limită pentru livrare, spunându-mi că-și dorește să preia coordonarea tehnică a sarcinii respective. În mintea mea, tot ce puteam gândi era: „dar trebuie să mă ocup eu de asta, să fiu la curent cu tot ce se întâmplă, să organizez totul.” Eram complet surprinsă că mi se oferea o altă opțiune.
Într-un final, am avut livrarea gata, deși cu două zile întârziere, dar clientul a fost chiar mulțumit.
Concluzia mea a fost că într-un moment de copleșire maximă a trebuit să las frâiele din mână.
De atunci, am tot descoperit noi și noi metode de a lăsa frâiele din mână prin acțiuni conștiente, astfel încât am devenit mai relaxată, mi-am făcut timp să învăț lucruri noi. Iată 4 dintre ele.
- Întreabă cât de urgent este un lucru.
De multe ori suntem tentați să considerăm că fiecare lucru care apare pe nepusă masă este urgent și că nu există posibilitatea unei negocieri în ceea ce privește timpul. Nu stăm o clipă să ne întrebăm dacă e nevoie să îl facem acum sau putem să mai amânăm. O simplă întrebare :”când e nevoie de acest lucru?” sau „până când trebuie să fac acest lucru?” poate schimba situația și poate elimina presiunea.
- Așteaptă să răspunzi la un email sau un mesaj, dacă ești într-o altă activitate.
Nu ți s-a întâmplat să primești un mesaj aparent foarte important, dar să nu îl vezi imediat.? Și până să răspunzi tu, să afli că s-a rezolvat? Uneori când îți iei puțin timp să termini ceea ce faci înainte să răspunzi solicitărilor celor din jur, realizezi că nu mai e nevoie de ajutorul tău.
- Permite celorlalți să te ajute.
Fie că e vorba de colegi sau de familie, cere ajutorul și lasă-i pe ceilalți să te ajute. Delegarea nu este o acțiune ușoară atunci când îți place să deții controlul absolut. Să ceri ajutorul, însă, nu este un semn de slăbiciune, din contră, este un semn de încredere în cei din jur că vor putea duce la bun sfârșit o sarcină, indiferent dacă urmează sau nu calea ta. Și posibil că vei putea descoperi și tu modalități noi de a face lucrurile.
- Unele lucruri sunt nenegociabile.
Pentru a putea duce la bun sfârșit lucrurile pe care ți le-ai propus, unele lucruri sunt nenegociabile.
Ți-ai propus să urmezi un curs, dar apar tot felul de lucruri neprevăzute pe care trebuie să le faci. Pentru că îți dorești să duci cursul până la sfârșit, e momentul să ceri celor din jur să preia lucrurile neprevăzute. Iar asta este nenegociabil.
A lăsa frâiele din mână nu este un semn de slăbiciune, ci de curaj și de încredere în cei din jur.
The Odyvu Podcast
Fiecare episod din The Odyvu Podcast îți aduce informații valoroase despre cum poți să desenezi o carieră aliniată cu valorile și credințele tale, atât prin informații teoretice, cât și prin exemple personale. Prin exercițiile și instrumentele prezentate, vei fi invitat la auto reflecție și la a face schimbări care să îți transforme cariera în siguranță.
Abonează-te la newsletter
Trimit două newsletter-uri pe lună, cu noutăți și inspirație pentru schimbări sigure și pline de sens în cariera ta.