Side business versus corporate job, cum merg împreună?

A trecut aproape un an de când am început să lucrez serios la ceea ce numesc eu side business-ul meu. Îl numesc așa pentru ca el reprezintă tot o muncă, adică ore investite în învățat, în dezvoltat și testat programele și serviciile pe care doresc sa le ofer și în sesiuni de coaching pentru aceia care își doresc să facă o transformare în carieră. Orele investite nefiind puține.

Însă drumul până la scrierea acestor rânduri a fost lung, de aproape un an de zile de așezare interioara strat cu strat.

Am plecat la drum având în continuare un job 9-5, în corporate, pe care îl am și acum, și căruia m-am dedicat în ultimii ani cu pasiune, muncind și extra time, nu pentru ca îmi cerea cineva, ci pentru că pur si simplu îmi făcea plăcere.

La început, acum un an, mi-a fost foarte greu să fac public că sunt coach transformațional în zona de carieră.  Deși acest anunț venea dupa un an 2023, în care am investit foarte mult in mine,  am dedicat timp dedicat învățatului, am făcut școala de coaching, am făcut alte cursuri legate de product management, m-am certificat și în Designing Your Life,  în mintea mea răsăreau mii și mii de întrebări. Ce vor spune oamenii, ce vor spune colegii, ce vor spune șefii mei?

Mi-era pur si simplu frică. Oare se vor întreba cum reușesc să rămân în continuare productivă la job, și totuși să apar pe Linkedin si pe Insta, aproape in fiecare zi? Oare se vor intreba când am timp sa scriu? Oare ce părere vor avea despre ce scriu? Oare vor râde de mine? Oare subiectele despre care scriu mă vor afecta în viața profesională de zi cu zi?

Ego-ul meu ajunsese la cote alarmante. Nevoia mea de a îmi păstra imaginea de om dedicat și profesionist se făcea simțită din ce în ce mai mult. Până când am auzit un lucru de la un om cu mai multă experiență ca mine. Nimănui nu îi pasă așa de mult pe cât crezi tu despre ceea ce scrii, spui, faci. Fiecare om are problemele lui, dorințele lui și e orientat mult mai mult către propria persoană.

Ego-ul meu a scos din nou capul și s-a rățoit la mine. Doar că încet, dar sigur, mi-am dat seama că aceste frici și întrebări erau, de fapt, ale mele, nu ale celor din jur.

Nu m-am oprit din a face ceea ce începusem să fac. Citeam seara, scriam seara, inregistram în week-end, programam ceea ce îmi propuneam să postez. Și postam, cu frica în sân că vai ce vor zice oamenii. Îmi propusesem să fiu disciplinata, să merg mai departe, fiind atentă la toate emoțiile pe care trăiam.

Am continuat așa săptămâna după săptămâna. Doar că nu am mers pe pilot automat si nici nu am neglijat gândurile si emoțiile pe care le aveam.

Pe lângă frică, trăiam sentimente de vinovăție. Cum să spun că trebuie sa mă deconectez din call-ul de la birou la ora 18 deși acesta continua și după? Eu care în trecut nu aveam probleme să stau și să lucrez până târziu?

Nu-mi reproșa nimeni nimic, dar eu în interiorul meu îmi făceam mii de probleme.

Am privit cu atenție la toate emoțiile care năvăleau și am ascultat feedback-urile din exterior.

Pas cu pas am început să schimb perspectiva. Știam că de la ora 18 mă așteptau oameni care își doreau să lucrăm împreună pentru ca să își transforme cariera. Știam că pentru acele sesiuni investisem luni întregi în citit, în scris, în înregistrat. Știam că aceste sesiuni îmi dau energie, că experiența practică în coaching este la fel de importanta ca teoria. Știam ca sunt pe drumul meu.

Și încet, încet vinovăția s-a transformat în recunoștință. M-am simtit recunoscătoare că mă pot deconecta la ora 18 și că pot fi alături de ei în transformarea lor.

Zilele trecute când o persoana de la birou a ținut să îmi spună ce mult îi place ceea ce scriu, cât de multe întrebări începe să își pună, am realizat că s-a închis o buclă deschisă acum un an, cu miile de întrebări pe care mi le puneam.

La începutul lui 2025, am încetinit ritmul, am pus pe pauza scrisul si înregistratul săptămânal. Au rămas postările pe Linkedin si Instagram, sesiunile de coaching, învățat, citit.

Am făcut spațiu în weekend-uri pentru a mă relaxa, pentru timp pentru mine, pentru familie și pentru hobby-uri.

Am făcut spațiu pentru a putea crea, pentru a dedica timp și atenție oamenilor care vin in programele mele, pentru a putea sa integrez feedback-ul primit.

Iată pe scurt ce am învățat în decurs de 1 an, plecând la drum cu un side business, și păstrându-mi jobul în corporație:

1. A fost nevoie de disciplina și de organizare ca să pot lucra la side business și în același timp să muncesc în continuarea 9-5. Dacă nu exista disciplină și organizare, fiecare zi de lucru poate deveni haotica, sfârșindu-se cu dureri de cap și lipsa de energie. Și cu multă vinovăție, pentru că ajungeam uneori să simt că nu fac suficient nici într-o parte, nici în cealaltă.
2. A fost nevoie de o prioritizare a side-business-ului la început în detrimentul altor activități. Am făcut compromisuri: au fost week-enduri la rând în care am lucrat, am scris scripturi, am înregistrat. Fiind la început, înregistrările durau ore si se terminau inevitabil cu multa oboseala si stres.
3. Îmi place mult să lucrez dimineața, așa că multe dimineți au fost începute la 5. Sunt o persoană matinală așa că acest aspect nu a fost dificil pentru mine. Este ceea ce a funcționat pentru a avea timpul și liniștea de a scrie, pentru a separa activitățile: side business-ul și taskurile de la job. Adunat, dimineața, trezindu-mă la 5, aveam 2 ore de lucru în liniște înainte de ora 9.
4. Auto reflecție continuă. Știu că pot accesa din nou ritmul alert de anul trecut, pentru că am creat și am înmagazinat in interiorul meu experiența. Drumul de anul trecut mi-a creat o ancora si resursa care sa mă ajute să continui, să fiu atentă la semnalele din interiori ca să știu când să accelerez și când să pun frână.
5. Un lucru care a făcut diferența a fost să fiu atentă in permanență la modul in care îmigestionez emoțiile și  sentimentele de vinovăție, să le lucrez la rândul meu în sesiuni de coaching, eu fiind clientul.
6. Mi-am dat seama la începutul anului că vreau să lucrez cu un mentor, o persoană care este deja acolo unde îmi doresc și eu să ajung.
7. Și mai ales, am învățat că nu vreau să mă opresc. Energia și entuziasmul pe care le simt după sesiunile de coaching mă motivează să merg mai departe. Știu că sunt pe drumul meu și că acesta este bun pentru mine si pentru ceea ce am devenit.

Acum pot spune cu multa încredere că sunt coach transformațional și ajut oamenii să îți găsească motivația în cariera prin Design Thinking.

 Am adunat aici gânduri și învățăminte din experiența mea, care continuă, crește și se maturizează. Știu însă că drumul fiecăruia este unic.